Iubiţilor fii duhovniceşti, întregului cin monahal şi tuturor credincioşilor dreptslăvitori
„Casa Efratului, cetate sfântă, a proorocilor mărire, împodobeşte-ţi casa
întru care Cel dumnezeiesc Se naşte.” (Minei pe Decembrie, stihiră la Vecernie).
Astăzi este zi de mare praznic, este marea sărbătoarea a
creştinismului, este „plinirea vremii” (Galateni 4, 4), cum o numea Sf.
Apostol Pavel, când Dumnezeu S-a întrupat, chip de rob luând şi S-a
născut din Fecioara Maria, pentru mântuirea neamului omenesc. Este
praznicul proorocit de Sfinţii Prooroci ai Vechiului Testament, este
împlinirea „zilelor când Sionul se va umple de mare cinste şi către el
se vor îndrepta popoare multe ca să înveţe cuvântul Domnului” (Miheia
4, 1-3). Este o Taină a Tainelor, plănuită de Dumnezeu, mai înainte de
veci, „ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere”, Taină binevestită
omenirii prin înger, atunci când Tatăl binevoieşte ca Fiul Său să Se
facă om, iar Duhul Sfânt să conlucreze cu Fiul. Sfântul prooroc Miheia
ne cheamă să privim spre Bethleem, micul oraş din Iudeea care a fost
martor al marelui eveniment: „Şi tu, Bethleeme, Efrata, deşi eşti mic
între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar
obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei” (Miheia 5, 1).
Cu o mie de ani înainte de Hristos, în Bethleem s-a născut marele
prooroc David, pe care Sfânta Scriptură îl numeşte „strămoş al lui
Mesia”. Minunatul Bethleem este conturat într-un plan dumnezeiesc, ce
cuprinde şi explică timpul şi locul venirii Fiului lui Dumnezeu în
lume. Este un plan de pace, după cum proclamă mai departe proorocul
vorbind despre Mesia: „El va paşte poporul prin puterea Domnului, întru
slava numelui Domnului Dumnezeului Său şi toţi vor fi fără de grijă,
iar El va fi mare, până la marginile pământului. Şi El Însuşi va fi
pacea noastră” (Miheia 5, 3-4). Despre măreţia Bethleemului zice şi
Sfântul Ambrozie al Mediolanului: „Bethleem este casa pâinii, Efrata,
dar şi casa celui ce vede nebunie. Dar amândouă sunt acelaşi lucru,
căci Hristos S-a născut în casa nebuniei, care nu mai este casa
nebuniei, ci prin naşterea Sa, Bethleemul s-a făcut casa pâinii,
fiindcă primeşte acea pâine care se pogoară din cer (Ioan. 6, 50). Dar
este şi casa nebuniei pentru că acolo Irod, căutând pe Hristos, a dat
ordin să fie ucişi nevinovaţii pruncii, ca la 14.000”. S-a născut
Hristos în peştera din Betheleem, ca să arate că El a venit să aducă
lumină, să risipească întunericul, a venit să risipească întunericul
din peşterile iadului şi întunericul păcatului de pe faţa pământului şi
să strălucească în toate părţile cu razele soarelui Dumnezeirii Sale.
În zilele mântuirii noastre, Sf. Nicodim Aghioritul mărturiseşte
că: „Dumnezeu-Tatăl nu putea face pentru om o altă minune mai mare
decât aceea a naşterii Mântuitorului, lucru socotit ca minunea
minunilor. Căci, ce este mai înfricoşat decât aceea ca Dumnezeu să se
facă om”? Cum şi Sf. Apostol Pavel întăreşte zicând: „că Fiul lui
Dumnezeu nu din firea îngerilor a luat trup, ci din firea noastră a
oamenilor. Deci a primit a se face om smerindu-Se pe Sine până la Cruce
şi moarte pe Cruce”.
Mintea noastră nu poate să cugete şi nici să cântărească adâncul
smereniei Fiului lui Dumnezeu. Se cutremură toată făptură văzând pe
Fiul lui Dumnezeu întrupat. Şi, dacă Dumnezeu S-a făcut asemenea nouă,
S-a făcut ca noi să ne facem asemenea Lui. Înomenirea Fiului lui
Dumnezeu «la plinirea vremii» deschide căile îndumnezeirii tainice şi
negrăite a oamenilor, după cum întăreşte şi Sfântul Maxim, zicând:
„Atât de deplin îl va face pe om Dumnezeu, cât de deplin S-a făcut El
om. Căci e vădit că Acela, Care S-a făcut om fără de păcat va
îndumnezei firea noastră…; şi atât îl va ridica pe om din pricina Sa,
cât S-a coborât El din pricina omului". Iisus Hristos S-a făcut în tot
chipul asemenea nouă, afară de păcat, şi coborându-Se până la cele mai
de jos ale pământului, adică în peştera dobitoacelor, unde tirania
păcatului ne prăbuşise, ne-a chemat pe noi, oamenii, să ne facem întru
totul asemenea Lui, iar prin Botezul mântuirii ne-a ridicat mai presus
de toate cerurile, prin nesfârşita Sa iubire faţă de om. Această minune
a minunilor este slăvită şi prin cântările bisericeşti, în care auzim
că păstorii s-au închinat, magii au adus daruri, Irod s-a tulburat, iar
îngerii au adus lui Dumnezeu cântarea „Slavă întru cei de sus lui
Dumnezeu şi pe pământ pace între oameni bunăvoire”.
Iubiţilor fii duhovniceşti,
Valaam, vrăjitorul cel din Petor, a proorocit cele despre naşterea
lui Iisus, zicând: „Cât sunt de frumoase sălaşurile tale”. Valaam a
proorocit de trei ori pentru Israel, şi a spus şi despre steaua care
trebuia să se arate în vremea naşterii Mântuitorului. Şi se aştepta
împlinirea prorociei despre stea, proorocie ce s-a adeverit în Egipt,
în Persia şi în alte părţi cu doi ani mai înainte de naşterea lui
Hristos. Când au văzut magii o stea atât de mare, care nu-şi mai făcea
drumul ca şi celelalte, de la răsărit la apus, ci venea de la miazăzi
la miazănoapte, şi-au adus aminte de proorocia ce zice: „Se va naşte un
Împărat care va împărăţi peste toată lumea”. S-a arătat steaua cu doi
ani mai înainte de naşterea lui Hristos, ca să aibă magii vreme de a se
pregăti pentru o călătorie atât lungă, din Persia până în Ierusalim.
Dar Dumnezeu a slobozit ca magii să meargă mai întâi la Irod şi să-l
întrebe: Unde este Împăratul ce s-a născut de curând? Iar acest lucru
nu a fost întâmplător, ci ca un semn prin care avea să se anunţe prin
decret imperial naşterea lui Hristos.
Această lucrare dumnezeiască s-a făcut ca nu cumva poporul cel
ales a lui Israil să spună că nu a cunoscut plinirea vremii şi timpul
venirii lui Mesia, fiindcă cu 700 de ani înainte de venirea Domnului,
proorocul Isaia, a spus: „Iată, fecioara în pântece va lua şi va naşte
Fiu şi vor chema numele lui Emanuel, ce se tâlcuieşte, cu noi este
Dumnezeu” (7, 14). Satana a înţeles, prin acest prooroc, că o fecioară
va zămisli în chip negrăit la plinirea vremii, prin lucrarea lui
Dumnezeu, şi din ceasul acela a început să pândească pe toate
fecioarele, să afle care din ele va naşte fără de bărbat, ca să
împiedice mântuirea neamului omenesc. De aceea Dumnezeu Şi-a arătat
multa Sa înţelepciune când a dat logodnic Fecioarei, ca să nu bănuiască
diavolul că ea este fecioara cea din veci aşteptată şi aleasă să nască
pe Mesia. Căci, dacă o afla poporul având în pântece nefiind logodită,
o ucidea cu pietre, după legea lui Moise. Dar satana s-a înşelat.
Sfântul Grigorie Teologul şi Marele Vasile spun că s-a dat
logodnic Fecioarei, ca nu cumva satana, cunoscând de la început taina
mântuirii, să nu intre în luptă cu Hristos. Căci Hristos trebuia să
pătimească, să fie batjocorit, ocărât, răstignit şi la urmă să fie
omorât, iar diavolul ştia şi el că noi prin pătimirile lui Hristos ne
vom mântui. Toate acestea erau proorocite de Isaia, care a zis: „Dar El
a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a
împovărat... şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat” (53, 4-5).
Iosif, când a văzut că Maica Domnului are în pântece, s-a
întristat. El ştia că a luat pe această Fecioară din mâna proorocului
Zaharia, să-i păzească fecioria nestricată. Şi, când a văzut-o grea, a
început a se spăimânta. Cum de s-a încumetat cineva să se apropie de un
vas al Duhului Sfânt, se întreba Iosif. Şi cugetând el acestea, iată
îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: „Iosife, fiul lui David,
nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ceea ce s-a zămislit
într-însa este de la Duhul Sfânt”. Şi aşa, întărit de înger, Iosif a
primit aceste cuvinte şi a luat-o! Şi cum mărturiseşte Sfânta
Scriptură: „n-a cunoscut-o pe ea până când a născut pe Fiul Său cel
Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus”, însă cheile fecioriei celei
ce a zămislit de la Duhul Sfânt nu au fost stricate nici înainte de
naştere, nici întru naştere şi nici după naştere. Magii, când au ajuns
în Iudeea, s-au dus la stăpânitorul Irod şi au întrebat unde este
Împăratul care S-a născut. Şi întelegând Irod că în Iudeea şi anume în
Bethleem Se va naşte Hristos, cu mare vicleşug a spus magilor: „Mergeţi
şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla,
vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui” (Matei 2, 8).
S-au închinat magii şi I-au adus daruri: aur, smirnă şi tămâie. Aur, ca
unui Împărat, tămâie, ca unui Dumnezeu şi smirnă ca unui muritor. Şi
luând înştiintare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, au pornit
înapoi pe altă cale. Irod, s-a umplut de mare tulburare. Şi aducându-şi
aminte de cele spuse de magi, că steaua s-a arătat cu doi ani mai
înainte, a trimis ostaşi în Bethleemul Iudeii şi în toate hotarele lui
să taie pe toţi pruncii de doi ani şi mai jos, că numai aşa va fi sigur
de uciderea acelui Împărat, Care este Hristos. Dar înainte de aceasta,
îngerul Domnului se arătă lui Iosif în vis şi-i spuse: „Scoală-te, ia
pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi
spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L omoare” (Matei 2, 13).
Şi a luat Iosif pe Prunc şi pe mama lui şi au mers în Egipt ca să
împlinească proorocia lui Osea, ce zice: „Din Egipt am chemat pe Fiul
Meu” (Osea 11, 1). Iar după ce au stat ei şapte ani în Egipt, Iosif,
primind poruncă în vis, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi au venit în
părtile Galileii, în pământul lui Israel. Şi ducându-se în Galileea,
s-au aşezat în cetatea Nazaret ca să se împlinească alt cuvânt al
Scripturii, care zice: „Nazarinean se va chema”.
Iubiţilor credincioşi,
Mă bucur astăzi că se aud cântând aceste frumoase colinde
închinate praznicului Naşterii lui Hristos, viersuiri sfinte ce ne aduc
aminte ce Cel care ne-a izbăvit din blestem şi din păcat. Poate vă
întrebaţi pentru ce ar mai fi fost nevoie de stea, de vreme ce din
Scripturi se ştia că Hristos Se va naşte în Bethleem. Hristos S-a
îmbrăcat în atâta smerenie, încât, deşi El era Împărat peste pământ şi
Cer, nu era cunoscut de făpturile Sale. De aceea Dumnezeu a trimis
magilor steaua, ce i-a călăuzit până la peştera din Betheleem. Şi aici
magii din Persida, păstorii din împrejurimile Bethleemului şi îngerii
din cer, toţi se închină Pruncului dumnezeiesc, aducând ale lor daruri,
magii aduc aur, smirnă şi tămâie, păstorii - slujire cu smerenie, iar
îngerii - slavoslovie îngerească.
Astăzi, în vremea praznicului Naşterii Domnului ne revine sarcina
să ne deschidem larg porţile inimii pentru a-L primi pe Hristos. Să
învăţăm de la înţeleptul Iosif, cum trebuie să ne supunem cu credinţă
în slujba lui Dumnezeu. Să căutăm mai înainte de toate Împărăţia lui
Dumnezeu şi adevărul şi toate celelalte se vor adăuga nouă. Ne bucurăm
şi mulţumim Bunului Dumnezeu pentru pacea şi toate Darurile Lui
revărsate peste Biserica noastră.
Pacea Domnului nostru Iisus Hristos, Cel care S-a născut în
ieslea din Betleem, să cuprindă sufletele şi inimile dumneavoastră,
pentru a deveni mai buni, mai iertători şi mai credincioşi. În acest
praznic al bucuriilor împlinite spre mântuire, vă urez spor în cele
duhovniceşti, îndeplinirea tuturor dorinţelor ce duc spre mântuire şi
rog pe Dumnezeu să coboare asupra tuturora smeritele noastre
binecuvântari arhiereşti.
Î.P.S. ARHIEPISCOP ŞI MITROPOLIT
† VLASIE
|