Într-o
zi de vară, când soarele era la amiază, nişte oameni necredincioşi,
care se credeau a fi intelectuali, vrând să-şi bată joc de un cioban
care credea în Dumnezeu, i-au zis:
- Arată-ne pe Dumnezeu, şi vom crede şi noi.
Atunci ciobanul le-a zis:
- Da. Haideţi un pic afară. Vă rog să vă uitaţi în soare, dar uitaţi-vă atent.
Oamenii încercară, dar, fireşte, nu putură şi ziseră:
- Nu putem..., ne orbeşte soarele…
Ciobanul le zise:
-
Apoi, măi oameni buni, dacă voi nu sunteţi în stare să priviţi în
soare, care e creatura mâinilor lui Dumnezeu, cum veţi putea, oare, să-L
vedeţi pe Dumnezeu, Cel ce a făcut soarele şi nu s-a ars de căldura
lui, şi n-a orbit de strălucirea lui, pământul şi tot universul, şi nu
s-a vătămat în vreun fel?
Şi oamenii aceia tăcură, ruşinaţi şi impresionaţi de înţelepciunea unui cioban.
Sursa:
Ortodoxia.md
|
