Festivalul a fost organizat de către Secţia Cultură a or. Rîşcani în frunte cu doamna Emilia Garbuz în colaborare cu Consiliul Raional. La acest eveniment au fost invitaţi ca membri ai juriului următorii oaspeţi: Preşedintele Raionului Rîşcani – dl. Ion Parea, Vicepreşedintele raionului – doamna Galina Zamurdac, Şeful Direcţiei Învăţămînt şi Sport – dl. Viorel Dandara, ş.a.

Cuvîntul de felicitare al blagocinului de Rîşcani, pr. mitr. Sveatoslav Ungurean, a dat startul acestui festival la care au participat coruri de elevi ale şcolilor din raionul Rîşcani precum şi ansambluri din satele raionului. Deschiderea a fost deosebită deoarece pe scenă a urcat corul de preoţi ai blagociniei Rîşcani îmbălsămîndu-ne sufletele cu un program special de cîntări bisericeşti. A urmat apoi evoluţia fiecărui colectiv în ordinea în care se stabilise prin tragere la sorţi.

Muzeul or. Rîşcani a organizat în holul Casei de Cultură o expoziţie minunată cu lucrări deosebite, covoare tradiţionale, broderii, costume naţionale, picturi cu tematica învierii, pască şi ouă încondeiate, etc. De asemenea puteai admira expoziţia de lucrări a elevilor Şcolii de Pictură, filiala Costeşti.

Deşi iniţiativa desfăşurării acestui festival este binevenită, şi care credem trebuie continuată, ţinem să menţionăm, că acest festival a avut o eroare destul de gravă în organizarea şi desfăşurarea lui. Aşadar, pînă la urmă, s-a dovedit a fi un festival nu tocmai pascal, aşa cum se anunţase de la bun început. Pe lîngă cîntările pascale, au fost  incluse şi cîntece folclorice şi unele mai mult sau mai puţin patriotice. Fiecare ansamblu trebuia să prezinte nu mai mult de două cîntece de fiecare fel, în total nu mai mult de şase cîntece în program. Dacă programul individual al fiecărui colectiv se deschidea cu cîntece pascale, ceea ce îţi crea o stare plăcută şi o mare bucurie legată de Învierea Domnului, atunci această stare nu dura prea mult, căci urmau imediat cîntecele de joc şi voie bună, ca pînă la urmă să avem o altă stare de spirit şi anume cea legată de război şi 9 mai. Iar memoria suferinţelor  provocate de „eliberatorii noştri” care au prigonit atît de mult popoarele creştine încă e vie. Astfel, pe parcursul festivalului am putut simţi o stare de confuzie şi chiar de nedumerire. Din cauza acestei organizări eşuate, festivalul a avut o lungime de şase ore, iar cei care au evoluat spre sfîrşitul concursului s-au dovedit a fi mai puţin norocoşi, pentru că sala de spectatori era deja goală. Cu greu mai puteai zări chiar şi un membru al juriului la masa la care s-au decis şi locurile premiante.

Ne pare rău că programul acestui festival nu a coincis cu genericul lui – „Lumina Învierii”.

Sunt bune şi ne mîndrim cu cîntecele noastre folclorice, ne amintim cu durere de cei care au murit nevinovaţi pe cîmpul de luptă contra păgînilor, dar regretăm că sunt elogiaţi prin cîntece şi cei care au prigonit Biserica chiar la festivalul cîntecului Pascal. Locul lor în acest festival a fost unul total nepotrivit. De aceea, lucrurile sunt bune dacă sunt făcute la timpul şi locul lor.

Sursa: http://izvorulcredintei.wordpress.com