Astăzi, 24 martie, în cadrul Consiliului local din Rîşcani s-au discutat un şir de probleme cu care se confruntă localitatea. O problemă de importanţă majoră pentru dezvoltarea economică a comunităţii este conlucrarea ineficientă dintre APL şi agenţii economici.

Mai mulţi consilieri şi agenţi economici care activează în domeniul panificaţiei s-au arătat nemulţumiţi de faptul că Primăria nu se implică activ pentru a promova agenţii economici locali, care contribuie la buget prin achitarea taxelor şi impozitelor.
Pentru vânzarea pâinii pe teritoriul primăriei este necesar desfăşurarea unui tender, prin care se stabileşte agentul economic care va deservi magazinele alimentare cu produse de panificaţie. La moment doar 30% din cantitatea de pâine vândută îe  teritoriul raionului Rîşcani constituie producţia locală.
În Rîşcani sunt câţiva agenţi economici care deţin aproximativ 3000 hectare de pământ pe care produc grâu. De asemenea, dispun de mori performante dar şi de brutării.
Din cauza că tenderele, pentru producţie ce depăşeşte suma  de 100 mii lei se desfăşoară la Chişinău la Trezorăria , unde se i-a în calcul doar "hârtiile" prezentate. Din acest motiv deja de ani de zile câştigătorii acestor tendere sunt agenţi economici din alte raioane, iar producătorii locali sunt nevoiţi să caute piaţă de desfacere în alte raioane pentru care se cheltuiesc bani inutili, pentru transportarea producţiei, creşte preţul produselor şi este un camp prielnic pentru "prosperarea" corupţiei.

Primarul oraşului Rîşcani, Anatol Vlascov, iritat de întrebare dă vina pe legislaţia imperfectă şi că la Chişinău nu vor să discute cu responsabilii din primărie. Din punct de vedere legal s-ar părea că nu ai ce să-i reproşezi primarului. Însă, un primar gospodar este interesat ca să aibă cât mai mulţi agenţi economici pe teritoriul pe care îl conduce. Din acest motiv ar trebui să fie create mecanisme de promovare a agenţilor economici locali, pentru a nu ruina ramura agricolă şi mai mult. Pentru că un producător nu i se crează condiţii avantajoase de activitate, este foarte probabil ca să înceteze activitatea de producere în scurt timp.

O altă soluţie ar fi crearea unei asociaţii locale a producătorilor în domeniul panificaţiei, care ar consolida această ramură locală şi ar contribui la creşterea calităţii produselor, în acelaşi timp, ar avea o pondere mai grea în faţa celorlalţi concurenţi din alte raioane.

Însă, fără o colaborare eficientă dintre administraţie şi producători, dezvoltarea economică a comunităţii nu se poate dezvolta în interesul consumatorului de rând, care este nevoit să procure pâine adusă din raioanele vechine, care este de o calitate, adesea mai joasă, iar producătorii locali sunt puşi să facă faţă unei concurenţă dură, care nu-şi are rostul când este vorba de asigurarea cu pâine a cetăţenilor noştri.